Tehnologia de cultura a Capsunului

 Tehnologia de cultură a căpșunului 

Dipl.-Ing. Marius Tudorean

 În România se cultivă în prezent pe aproape 70% din suprafaţa cultivată cu căpşuni, soiul Alba, Albion, San Andreas, Vibrant, Clery, . În ultimii ani au în ceput să fie lansate în cultură soiurile Rumba, Asia, Joly, Amandine, Amarisa, Donna, Scala, Malling Allure. Pe suprafeţe mici se mai întâlnesc soiurile: Darselect, Daroyal, Olympia, Aprica, Lycia, Duchesse, Diabless,  şi altele. S-a observat, în ultimii ani, în plantaţiile înfiinţate cu plante din plantaţii comerciale si cel mai grav cu plante cumparate de pe OLX sau FACEBOOK , fara documente care sa ateste provenienta si fara pasapoarte fitosanitare au adus in tara două din cele mai păgubitoare boli: Verticillium şi Phytophtora cactorum.

       Menționăm că nu există o tehnologie a culturii căpșunului în sistem ecologic aparte, ci se aplică tehnologia standard și se pune accent pe combaterea integrată a bolilor și a dăunătorilor, astfel se va avea în vederea următoarele:

-Nu se vor înființa culturi pe solul unde am avut plantat culturi care au aceleași boli și dăunatori cu cultura căpșunului (ex: căpșun, cartof, tomate etc).

-Se vor evita solurile reci și clicoase, sau cele unde băltește apa.

-Se va evita fertilizarea de bază cu gunoi de grajd deoarece avem o resursă bogată de semințe de buruieni înmagazinată în gunoi, dar și ouăle diverșilor dăunatori.

-Nu se va înființa o cultură fără o analiză detaliată a apei și a solului.

-Materialul săditor se procură din pepiniere autorizate și nu din plantații vechi sau surse necunoscute.

-Pentru o aerisire cât mai bună și evitarea unei presiuni prea ridicate a bolilor și a dăunătorilor nu se vor înființa culturi de tip intensiv sau super-intensiv, deci se vor respecta cu strictețe distanțele minime de plantare.

-Tratamentele și fertilizarea se vor efectua mai frecvent în sistemul ecologic decat în sistemul convențional și de cele mai multe ori va fi raționalizat în funcție de cerințele și nevoile plantelor.

-Din cauza lipsei datelor oficiale dar și a schimbărilor climatice care au un efect nociv asupra culturii nu există un tabel standard cu tratamente pe partea de insecticide sau pesticide.

• Distanţele de plantare

Distanțele de plantare depind de tipul de cultură ales. Dacă plantarea se face în sistem clasic cu paie de mulcire, distațele de plantare pe suprafețe mici avem 25=30 cm între plante și minim 60-70 cm între rânduri în grădini. Iar pentru suprafețe mai mari avem 30 între plante iar între rânduri se alege distanța în funcție de mărimea utilajelor cu care se va lucra. La folia de mulcire găurile sunt gata perforate din 30 în 30 în zig-zag, folia poate avea lățime de 1,2 m sau 1,4 m.

• Plantarea

După ce terenul a fost pregătit în prealabil plantarea se poate face manual cu plantatorul sau mecanizat cu maşina de plantat răsaduri.

         La noi în țară plantarea manuală este încă cea mai răspândită şi are rezultate bune  în ceea ce privește randamentul de prindere, deşi este costisitoare și necesită multă mână de muncă. Acest tip de plantarea se face cu plantatoare în formă de U.

         Inainte de plantare se irigă în prealabil cu o zi înainte de plantat sau se poate planta după o ploaie, când terenul s-a zvântat la suprafaţă, pentru ca plantele să nu se deshidrateze.

         Terenul se va marca cu țăruși în cazul plantării în sistem clasic, la distanţele de plantare între rânduri, iar apoi se întind sârme sau sfori cu distanţa marcată de la un capăt la altul și între plante pe rând. În cazul în care nu sunt marcate sforile, se poate face o măsură pe care o folosesc muncitorii la primele câteva zeci de plante până când se obișnuiesc. În cazul foliei de mulcire aceasta se întinde mecanizat cu tractorul și utilaje speciale.

Dacă se face plantarea cu plantatorul special de căpşuni plantele nu se mai mocirlesc şi nu se mai fasonează rădăcina, aceasta fiind fasonată în momentul plantării. Dacă se plantează cu lingura de plantat sau cu sapa, se fac gropile înainte iar apoi se plantează stolonii cu rădăcina dreaptă până la nivelul coletului iar  mugurele central trebuie să fie la nivelul solului.

• Greşeli des întâlnite la plantarea stolonilor de căpșun:

1.Plantele sunt plantate la o adâncime prea mică iar varful rădăcinii rămâne îndoit sau nu este fasonat înainte de plantare iar acestea stagnează apoi mor.

2.Inima plantei sau mugurele central este acoperit cu pământ şi planta se usucă.

3.Solul nu a fost bine tasat în jurul plantei, astfel se formează efectul de pungă de aer iar rădăcina nu are un contact bun cu solul, plantele suferă, se deshidratează sau putrezesc.

4.Plantele nu sunt udate după plantare sau se udă prea des sau zilnic cu cantități prea mari de apă.

5.Plantele au fost ținute în apă înainte de plantare iar rădăcina este axfisiată.

6.Se pune gunoi de grajd în copcă ceea ce arde rădăcinile plantei înainte de a se prinde.

• Perioada de plantare

Se poate planta toamna sau primăvara în funcție de tipul materialului ales.

• Primăvara, în funcție de an se poate planta în intervalul 10-30 aprilie în câmp deschis doar atunci când avem peste 10°C în sol, și 3 săptămâni de temperaturi stabile în aer de peste 8°C (în solarii se poate începe mai repede) cu material de tip Frigo (stoloni de căpșuni refrigerați la o temperatură de -1 timp de minim 3 săptămâni pentru o vernalizare forțată).

• Toamna se poate planta între 1 septembrie şi 10 octombrie dar nu este recomandat deoarece se folosesc stoloni verzi iar aceștia sunt mai slab dezvoltați datorită faptului că perioada lor de creștere activă a rădăcinilor coincide cu perioada plantării.

         Asta se decide în funcţie de condiţiile climatice ale fiecărui an şi de zona în care se plantează căpşunul, aceste intervale pot să difere cu câteva zile, mai devreme sau mai târziu. În general, înfiinţarea plantaţiilor cu plante proaspete prezintă dezavantajul că terenul este ocupat câteva luni în plus faţă de plantarea de vară şi nu se obţine o producţie de fructe în primul an.

         Plantarea de vară se face în lunile mai până la sfârșitul lui iulie, cu plante recoltate primăvara timpuriu şi păstrate în depozite frigorifice, aşa numitele plante „frigo”, care plantate în luna mai asigură o producţie de fructe după 6-8 săptămâni de la plantare dacă se aplică o tehnologie avansată de cultura și sunt susținute prin programe de fertilizare.

• Lucrări de întreţinere în anul I

• Completarea golurilor

         Se face după două săptămâni de la plantare cu plante din acelaşi soi. La plantarea manuală, dacă s-au respectat normele de plantare prinderea este de peste 99% astfel că nu mai este necesară completarea golurilor.

• Eliminarea inflorescenţelor şi stolonilor

         Apariţia a 1-2 inflorescenţe la plantele de căpşuni, în primul an de plantare, poate să ducă la epuizarea plantei şi la o slabă diferenţiere în anul următor. Aceste inflorescenţe se elimină mai ales la plantaţiile înfiinţate în primăvară. Dacă plantaţia s-a făcut toamna devreme, am avut o toamnă lungă şi plantele s-au dezvoltat foarte bine se poate rupe doar primul val de inflorescențe si mai apoi se poate lăsa să producă.

 Apariţia filamentelor, care produc plante noi, influenţează negativ dezvoltarea plantelor dacă nu sunt eliminate. Odată cu prăşitul manual sau plivitul foliei de buruieni se vor elimina inflorescenţele şi filamentele apărute.

• Lucrările solului

         În primul an se fac două-trei praşile mecanice şi două-trei praşile manuale în funcţie de starea de îmburuienare a solului. Dacă nu s-au folosit erbicide preemergente numărul praşilelor poate fi mai mare, în funcţie de starea de îmburuienare a solului. Trebuie să menţionăm, că plantele de căpşun, având o înrădăcinare superficială, sunt concurate puternic de buruieni, astfel că terenul trebuie menţinut curat.

În cazul plantării pe folie de mulcire, se plivește manual de cate ori este nevoie, in funcție de starea de îmburienare a solului.

• Irigarea

 Nu se recomandă să se facă plantaţii comerciale dacă nu este asigurată o sursă de apă pentru irigare. În timpul verii, atunci când nu sunt precipitaţii naturale, se recomandă să se facă o udare la fiecare 7-10 zile în funcţie de starea de aprovizionare a solului cu apă. În timpul formării fructelor se udă la 3-7 zile iar în solarii se irigă zilnic în perioada de producție cu cantități mici de apă în funcție de structura solului pentru ca plantele să un sufere de insuficiență dar și datorită temperaturilor mult mai ridicate decăt în câmp deschis.

Menționăm că aerisirea solariilor se face obligatoriu pe toate părțile diponibile ( uși centrale sau laterale sau coamă), iar în zonele cu temperatura ridicate este nevoie de folie de umbrire.

 Irigarea se poate face prin aspersiune sau prin picurare. Irigarea prin aspersiune prezintă avantajul că este mai uşor de folosit, dar necesită norme mai mari de apă şi un control mai strict al bolilor. Irigarea prin picurare necesită norme mai mici de apă, aduce apa la rădăcină, presiunea bolilor este mai mică.

• Tratamente fitosanitare

 În primul an se fac tratamente, în funcţie de starea fitosanitară a plantaţie conform nevoilor plantelor. De menționat sunt tratamentele la pornirea în vegetație cu produsele cuprice, prepáratele de tip biofungicid sau folosirea prădătorilor sau capcane.

Pe lângă tratamentele cu fungicide și insecticide, fermierii din agricultura ecologică au la dispoziție și biostimulatori, produse care ajută culturile să depășească perioadele de stres.

• Lucrările de întreţinere în plantaţiile pe rod

• Eliminarea frunzelor uscate se face primăvara devreme prin greblarea plantaţiei. Este o lucrarea obligatorie care favorizează pornirea plantelor în vegetaţie şi reduce rezerva de boli. Frunzele uscate se adună, se scot din plantaţie. Un aspect important de mențonat este faptul că în cazul culturii de căpșun remontant se face doar toaletarea, nu se tund sau cosesc după valul de producție.

• Întreţinerea solului curat de buruieni şi afânat se face prin trei-patru praşile mecanice şi două-trei praşile manuale.

• Mulcirea

         Prin mulcire se elimină riscul ca fructele să vină în contact cu solul, să se murdărească de pământ (la căpşun fructele nu se pot spăla înainte de valorificare), se reduce riscul unei infecţii puternice cu Botrytis (putregaiul cenuşiu) şi se împiedică parţial dezvoltarea buruienilor.

         Mulcirea se face în sistemul clasic cu paie. În general, în Germania, Austria, Polonia şi ţările nordice se practică preponderent mulcirea cu paie, în timp ce în alte ţări, mari producătoare de căpşuni din Europa, în special în Spania, Italia, Franţa se foloseşte mulciul din folie neagră de polietilenă. La mulcirea cu paie se va avea în vedere ca paiele să fie balotate şi depozitate în anul precedent producţiei. În cazul mulcirii cu folie neagră este obligatorie combinarea mulciului cu irigarea prin picurare. Folia şi instalaţia de picurare se poziţionează înainte de plantare.

         Mulcirea cu paie se face în aprilie-mai şi constă în aşternerea unui strat de paie cât mai aproape de plante şi printre plante pe rând. Această lucrare poate să înceapă în momentul înălţării inflorescenţelor şi poate continua până la formarea primelor fructe.

• Eliminarea stolonilor

         Se face odată cu praşilele mecanice sau manuale. Dacă lăsăm să crească plantele fiice printre rânduri vom obţine „iarbă de căpşuni” şi nu vom avea decât o producţie foarte modestă. Mulţi ani, în unele zone, sau recoltat mereu stoloni pentru înfiinţarea de plantaţii noi din vechile plantaţii comerciale şi astfel s-a ajuns la producţii de 4-5 tone de căpşuni la hectar în loc de 20-25 de tone.

La sistemul pe folie se poate face concomitent cu plivitul buruienilor.

• Fertilizarea

         Se face în funcţie de aprovizionarea solului şi îngrăşămintele organice aplicate la pregătirea terenului.

În sistem ecologic se for respecta normele Europe și nu se vor folosi îngrășăminte cu azot.

         Se preferă îngrăşămintele îmbogăţite cu diferite elemente, în special magneziu şi zinc. Înainte de înființarea culturii se recommandă efectuarea unei analize de sol pentru ca fertilizarea să fie rațională și pentru a se evita excesul sau deficitul de elemente în sol. Astfel fertilizarea se va face rațional de către un specialist.

• Irigarea

         Udările se fac cu norme mici de apă de 300-350 mc/ha la irigarea prin aspersiune şi 100-120 mc/ha la udarea prin picurare.

• Perioada optimă de menţinere a unei plantaţii

         Deşi, în ţara noastră, în cultura clasică s-a menţinut cultura de căpşuni 4-7 ani, rezultatele au demonstrat că o producţie economică se poate obţine doar în primii doi ani de producţie.

   Producţia maximă de fructe se obţine în primul an de producţie (anul doi de plantare) şi o producţie satisfăcătoare în anul doi sau uneori anul trei de producţie. Începând din anul trei fructele sunt mici, producţia scăzută, atacul bolilor şi dăunătorilor mult mai mare. În ţările vestice se practică, pe suprafeţe mari, cultura anuală a căpşunului în asolamente legumicole.

• Recoltarea

         În funcţie de soi şi tehnologia de cultură aplicată se obţin în România producţii medii de 12-20 tone în majoritatea zonelor de producţie şi producţii de 20-30 tone în plantaţiile intensive.

         Recoltarea se face dimineaţa sau seara direct în caserole de plastic. Fructele se recoltează cu o codiţă de 1-2 cm în caserole de plastic de 500g.

În aceste caserole se recoltează direct din câmp pe două sau trei calităţi. După recoltare, caserolele cu fructe se aşează în lădiţe şi sunt transportate imediat din câmp.

• Păstrarea şi transportul

         În cazul valorificării zilnice a recoltei, fructele de căpşun se pot păstra în încăperi răcoroase timp de 24 de ore. Se pot transporta pe distanţe scurte cu un camion obişnuit, acoperit. Se va evita expunerea fructelor la soare.

În cazul în care nu se poate valorifica producţia imediat se face o pre-răcire a fructelor până la 8-10° C în camere frigorifice iar transportul fructelor pe distanţe lungi se face cu un camion frigorific. În acest fel producţia se menţine la parametrii optimi până la trei zile.